2PaperDreams

Există momente când esenţa ta întârzie ceva, când timpul devine pauze de aer, copaci zgâriînd numele îndrăgostiţilor în corpul lor ; Lumea se vindecă de copii fosforescenţi şi de ploi. Contractă acum timpul, nu-i loc de măşti Ori emoţii muşcate-n nisip. Există momente când vocea ta înseamnă ceva, când afară plouă şi fereastra îşi aduce aminte De locul unde ne aşază oboseala - Răsfoieşte urme, căutând locuri în care am uitat. Pune-ţi acum mâ

Ne-am gândit Să construim O lume din albastru împreună. Eu am cusut cerul de culoarea apei. Tu ai modelat norii, ai făcut din ei săpun şi ai spălat culoarea apei. Eu am înnodat aripi de înger. Tu le-ai deznodat... Mi-ai spus că vrei să-ţi păşească doar îngeri desculţi cerul tău absurd… Eu am învăţat pietrele Să fie fluturi albaştri, Tu le-ai dat drumul să se rotească, Până s-au lovit De ziduri de tei. Eu ţi-am spus Că aş zbura o mie şi una de existenţ

El mut, ea oarbă, el obosit, ea dansând lent, desculţă, cu ochii închişi, el surd, ea cântând, el paralizat, ea atingându-l, el simplu, ea infinită, el material, ea onirică, fum în cercuri absurde, într-o ordine ce nu se putea naşte decât din ea. Ea pluteşte în abisul frunzelor, se strecoară printre nori de aer, îl lasă să o privească… însă rar de tot. Ea zâmbeşte numai în visele lui. Ea apare în tic-tac-ul unui ceas de perete... o secundă cu faţa, altă secundă cu spatele &#